Brevo, Klaviyo sau Mailchimp: ce alegi pentru un business din România

Cele trei platforme taxează trei lucruri diferite — volumul de emailuri, profilele active, contactele stocate — iar asta decide, mai mult decât orice funcție din pliant, care dintre ele îți iese mai ieftină. Brevo taxează volumul de emailuri pe lună. Klaviyo taxează profilele active. Mailchimp taxează contactele stocate. Dacă ai listă mare și trimiți rar, plătești cel mai puțin acolo unde unitatea e emailul. Dacă ai listă mică și trimiți des, plătești cel mai puțin acolo unde unitatea e contactul. Restul criteriilor decid dacă platforma e utilizabilă pentru businessul tău; unitatea de tarifare decide cât te costă că e.

De ce trei și nu douăzeci: pentru că o listă de douăzeci de unelte nu e o decizie, e o amânare. Cele trei acoperă cele trei modele de tarifare care există pe piață, deci logica de mai jos se aplică și dacă alegi în final altceva. Iar pentru o parte din businessurile românești răspunsul corect chiar e altceva — vezi secțiunea de scenarii, unde spunem când niciuna dintre cele trei nu e alegerea potrivită.

Notă: articolul ăsta alege platforma. Cât te costă canalul cap-coadă — licență plus configurare plus producție lunară plus administrare, cu cine emite fiecare factură — e o socoteală separată, în costul total al canalului de email. Ce bază legală ai pentru fiecare tip de email și ce dovezi păstrezi sunt în regulile de consimțământ pentru email. Aici prețul apare doar ca criteriu de alegere între platforme, nu ca linie de buget.

Toate prețurile și pragurile din articol au fost citite pe paginile oficiale ale producătorilor la 29.07.2026 și sunt notate cu data lângă ele. Sunt cifre care se schimbă: recitește-le în calculatorul oficial înainte să semnezi.

Ce trebuie să poată face platforma în primele 90 de zile

Nu alegi o platformă pentru ce vei face în anul trei. O alegi pentru patru lucruri care trebuie să funcționeze în primele trei luni, altfel canalul nu produce nimic și abonamentul devine o cheltuială fără ieșire.

1. Autentificarea domeniului. Fără SPF sau DKIM configurat pe domeniul tău, emailurile ajung în spam indiferent ce scrii. Documentația Google pentru expeditori cere SPF sau DKIM de la toți expeditorii care trimit către conturi Gmail, iar de la cei care trec de 5.000 de mesaje pe zi cere SPF și DKIM și DMARC, plus alinierea antetului From:. Cerințele sunt în vigoare de la 1 februarie 2024. Procedura durează minute în interfața platformei și ore în DNS-ul tău, pentru că modificările DNS nu se propagă instantaneu.
2. Patru fluxuri automate, nu newslettere: bun venit, coș abandonat, post-cumpărare, reactivare. Astea sunt cele care aduc venit fără intervenție zilnică. Un flux se construiește o dată și rulează, dar declanșatorul lui se alege atent: în procedura oficială Klaviyo, declanșatorul unui flux nu se mai poate schimba după ce a fost setat.
3. Import de listă cu maparea câmpurilor, nu „încărcare de CSV”. Munca reală e să decizi ce coloană din fișierul vechi devine ce atribut în platforma nouă, și ce faci cu rândurile incomplete.
4. O raportare pe care o citești tu, nu pe care o citește agenția. Dacă nu vezi în platformă cât venit a produs un flux, nu poți decide nimic despre el.

Dacă o platformă îți cere dezvoltator pentru vreunul din cele patru, nu e platformă pentru tine — e proiect. Pe pagina noastră de email marketing găsești același minim descris din perspectiva partenerului care îl construiește; aici îl folosim ca filtru de selecție.

Trei unități de tarifare: emailuri trimise, profile active, contacte stocate

Aici se ia decizia. Toate celelalte criterii schimbă cât de plăcut lucrezi; unitatea de tarifare schimbă factura, iar la creștere o schimbă în trepte, nu în procente.

Citește tabelul de sus în jos pe rândul care seamănă cu businessul tău, nu pe coloana care ți-e simpatică. O firmă de servicii cu 1.200 de contacte care trimite două emailuri pe lună are 2.400 de trimiteri lunar — pentru ea, unitatea „email trimis” e cea mai ieftină. Un magazin cu 1.200 de contacte și șase fluxuri active trimite de patru ori mai mult din aceleași contacte: pentru el, unitatea „contact” sau „profil” plafonează costul.

Două observații care nu apar în nicio comparație pe care am găsit-o. Prima: cifra de intrare la Brevo e legată de un prag de volum, nu de o listă — „de la 5.000 de emailuri pe lună” înseamnă că planul de 7 € e proiectat pentru cine trimite puțin, iar prețul urcă odată cu volumul, nu odată cu lista. A doua: Klaviyo și Mailchimp au aceeași cifră de intrare, 20 USD, pe unități complet diferite — 251–500 de profile active versus 0–500 de contacte stocate, cu plafoane de trimiteri diferite; coincidența de cifră nu e echivalență de plan. Mailchimp publică în plus și structura treptelor, ceea ce e util pentru că arată unde sare factura: 0–500, 501–1.500, 1.501–2.500, 2.501–5.000, 5.001–10.000, 10.001–15.000 și așa mai departe, în total douăzeci de trepte până la peste un milion. O listă de 5.000 de contacte stă la marginea de sus a unei trepte, iar al 5.001-lea contact te mută o treaptă întreagă mai sus.

Ce nu găsești aici, și de ce: prețul exact la 5.000 de contacte, la niciuna dintre cele trei. Calculatoarele celor trei se randează în browser, iar paginile lor nu servesc grila pe trepte medii — verificat pe toate trei la 29.07.2026. Am ales să publicăm modelul de scalare și pragurile de intrare exacte, nu o interpolare care ar arăta ca o măsurătoare. Suma la lista ta se citește în două minute în calculatorul oficial: Brevo, Klaviyo, Mailchimp.

În ce valută plătești și cine îți emite factura

Pentru un business din România asta e o variabilă reală, nu un detaliu de contabilitate. Cineva caută în Google codul de TVA al furnizorului american de email — semn că factura ajunge la contabil și ridică întrebări.

Propoziția din dreapta jos e cea mai valoroasă din tot articolul pentru cine face bugetul: prețul pe care îl vezi în euro pe pagina Mailchimp nu e prețul pe care îl plătești, iar taxele se adaugă peste. Același document precizează separat că „quoted prices don’t include sales or other transaction-based taxes of any kind”. Ce regim fiscal se aplică facturii tale nu e o întrebare de marketing și nu o tratăm aici — o confirmi cu contabilul, cu factura reală în mână.

În listele de versiuni lingvistice declarate pe paginile oficiale ale celor trei, la 29.07.2026, româna nu apare. Klaviyo declară opt locale pe pagina de prețuri și unsprezece în centrul de ajutor, printre care poloneza și suedeza; Mailchimp declară șase; Brevo nu declară hreflang pe pagina de prețuri, iar brevo.com/ro/pricing/ returnează 404. Asta e ce am putut măsura. Nu înseamnă că nu există agenți de suport care vorbesc română — înseamnă că interfața și documentația nu sunt traduse, iar echipa ta va lucra în engleză.

Plătești pentru contacte cărora nu ai voie să le scrii

Aici e golul pe care nu l-am găsit acoperit nicăieri, și e cel care schimbă costul real al platformei pentru un magazin. Cele două platforme care taxează oameni, nu trimiteri, definesc oficial ce se facturează în feluri care merită citite pe litere.

Al doilea articol oficial Klaviyo adaugă mecanismul: integrările de ecommerce, numind Shopify și WooCommerce, adaugă în cont ambele categorii de profile, în funcție de ce face vizitatorul pe site. La Mailchimp, formularea acoperă și pe cei care s-au dezabonat: rămân pe factură.

Tradus în consecință de business: plătești pentru adrese pe care nu le poți folosi. Cineva își lasă adresa la checkout, nu bifează nimic, devine profil facturabil. Cineva se dezabonează, rămâne contact facturabil. Cu cât magazinul convertește mai bine, cu atât crește partea din factură care nu produce nimic. Există două pârghii, și ambele sunt documentate oficial:

• La Klaviyo, suprimarea. Un profil suprimat nu mai primește marketing și, textual, „suppressed profiles do not contribute towards your billing plan’s profile count”. Documentația publică chiar condițiile segmentului de inactivitate recomandat: profile create acum cel puțin 180 de zile, care au primit minimum 5 emailuri în ultimele 72 de săptămâni și au zero deschideri, zero clicuri, zero activitate pe site, zero produse vizualizate, zero checkout-uri începute și zero comenzi plasate.
• La Mailchimp, arhivarea și curățarea: „archived, cleaned, and deleted contacts don’t count toward your contact total or the price of your marketing plan”.

Atenție la ordinea corectă: mai întâi verifici ce bază legală ai pentru fiecare categorie, apoi optimizezi factura. Invers, riști să suprimi oameni care ar fi cumpărat — documentația Klaviyo avertizează explicit că suprimarea prea timpurie duce la pierdere de venit. Discuția despre bază legală, dovadă de consimțământ și ce faci cu listele vechi e tratată separat, în regulile de consimțământ pentru email. Iar dacă adresele îți vin de la checkout, cum transmiți mai departe consimțământul e o problemă de configurare, nu de platformă: vezi Consent Mode v2.

Cum muți o listă fără să pierzi dovada consimțământului

Ordinea contează mai mult decât instrumentul. Procedura oficială a vânzătorilor o spune într-o frază pe care e ușor s-o ratezi: atributele se creează în platforma nouă înainte de import, „this will keep your lists intact and ensure no data is lost”.

1. Curăță pe platforma veche, nu pe cea nouă. Identifici adresele invalide și inactive și le scoți acolo. Dacă le imporți, le plătești din prima lună.
2. Inventariază ce dovedești. Pentru fiecare abonat: de unde a venit, când, prin ce formular, ce a bifat. Dacă informația nu există în platforma veche, nu apare magic în cea nouă.
3. Creează atributele în platforma nouă: data consimțământului, sursa, textul acceptat — fiecare ca un câmp propriu, nu ca text liber într-o notă.
4. Mapează câmpurile, unul câte unul. Aici e munca. În procedura Brevo, importul oferă trei căi — fișier, copiere directă, conector din alt instrument — și cere maparea fiecărei coloane pe un atribut, cu opțiunea de a ignora coloanele care nu-ți trebuie.
5. Importă în liste separate, pe sursă de consimțământ. Cei care au bifat un formular și cei care au lăsat adresa la checkout nu se amestecă. Vei avea nevoie de distincția asta mai târziu.
6. Verifică pe un eșantion înainte să pornești fluxurile: zece profile alese la întâmplare, comparate cu originalul, câmp cu câmp.

Pasul care se ratează cel mai des e al treilea. Un import făcut înainte de crearea atributelor aduce adresele și pierde contextul — iar contextul e exact ce ai nevoie ca să dovedești consimțământul la un control sau ca să segmentezi util.

Automatizările care aduc venit, pentru magazin și pentru servicii

Ce trebuie să poată platforma diferă mai mult între un magazin și o firmă de servicii decât între cele trei platforme. Nu compari funcții; verifici dacă acoperă fluxurile din coloana ta.

Diferența operațională: fluxurile de magazin se declanșează pe evenimente din site — checkout început, comandă plasată, produs vizualizat — deci depind de integrarea cu platforma de ecommerce. Fluxurile de servicii se declanșează pe date calendaristice și pe câmpuri de formular, deci depind de cât de flexibil e modelul de date al platformei. Prima categorie cere integrare bună; a doua cere atribute personalizate și logică condiționată. Ordinea în care le construiești, pentru un magazin, ține de retenția clienților într-un magazin online, nu de ce permite platforma.

Ce am putut verifica pe documentația fiecăruia, la 29.07.2026:

• Brevo publică o limită care schimbă decizia: pe planul gratuit și pe Starter, automatizarea multicanal e limitată la 2.000 de contacte; devine nelimitată de la Standard în sus. Adică planul de 7 € nu duce automatizări peste 2.000 de contacte, oricât de puțin ai trimite.
• Mailchimp limitează fluxurile pe Essentials la automatizări cu până la patru pași, iar capacitățile extinse de flux și șabloanele de flux încep pe Standard.
• Klaviyo construiește fluxul dintr-un declanșator, împărțiri condiționate și întârzieri, cu declanșatorul fix după creare; procedura oficială recomandă construcția de la zero, nu din șablon, când vrei control.

Regula de verificat, indiferent de platformă: ia cele patru fluxuri minime din secțiunea anterioară și cere să vezi cum se construiește fiecare, în cont, pe planul pe care ai de gând să-l plătești. Nu pe planul de demo. Diferența dintre planuri e exact acolo unde apar limitele.

Integrări: ce se conectează cu platforma pe care rulează magazinul

Toate trei se conectează cu Shopify și WooCommerce. Întrebarea utilă în România e altfel formulată: ce se conectează cu platforma pe care rulează magazinul tău, dacă acela nu e Shopify. Discuția despre ce platformă de magazin alegi e separată, în platformele de magazin online din România.

Ce am măsurat, la 29.07.2026:

• În directorul oficial de aplicații al Gomag, categoria Email Marketing, apar opt aplicații. Dintre cele trei din articol, doar Klaviyo apare. Brevo și Mailchimp nu apar în director la această dată — ceea ce nu e același lucru cu „nu se integrează”: există rute prin API și prin conectori terți care nu ar apărea acolo.
• Brevo are pagini oficiale dedicate pentru Shopify, WooCommerce, BigCommerce, PrestaShop și Magento, și își descrie pluginurile ca sincronizând contacte și acțiuni cu platforme printre care WordPress, Shopify și PrestaShop.
• Mailchimp promovează Shopify și WooCommerce în navigația proprie și are pagini oficiale dedicate pentru PrestaShop și pentru Adobe Commerce, fostul Magento.
• Pentru Klaviyo nu putem spune nimic despre PrestaShop sau Magento: directorul lor de integrări cere autentificare. Ce declară documentația proprie e integrarea cu Shopify și WooCommerce, inclusiv sincronizarea statutului de consimțământ.

Verificarea care contează se face la tine, în cincisprezece minute, nu în articolul acesta:

1. Deschide directorul de aplicații al platformei tale de magazin și caută numele platformei de email.
2. Deschide directorul de integrări al platformei de email și caută numele platformei de magazin. Dacă apare într-un singur loc din două, întreabă cine întreține conectorul.
3. Verifică ce sincronizează, nu doar că sincronizează: comenzi, produse, coșuri abandonate, statut de consimțământ. O integrare care mută doar adresele nu îți dă fluxuri de magazin.
4. Verifică dacă sincronizarea e în ambele sensuri și cât de des rulează.

Punctul 3 e cel care separă o integrare utilă de una decorativă. În procedura oficială de conectare Shopify–Klaviyo, printre tipurile de date sincronizate apare explicit statutul de consimțământ — exact câmpul de care ai nevoie ca să nu trimiți cuiva care n-a acceptat.

Ce se rupe când lista crește de la 1.000 la 10.000

Alegerea greșită nu se vede la 1.000 de contacte. Se vede la a treia factură după ce lista a crescut, când numărul e altul decât cel din decizie.

Prima capcană o descrie chiar vânzătorul. Documentația Klaviyo spune: „Flexing is typically more expensive than upgrading. When you flex plans, you are buying all of the profiles, sends, or credits of the next tier at the cost per message of your current tier.” Aceeași documentație dă un exemplu de calcul cu cifre rotunde — construit pentru aritmetică, nu ca grilă de preț: la un plan de 7.000 USD care acoperă 7.000 de profile și 70.000 de emailuri, costul unitar iese 0,1 USD pe email, iar 10.000 de emailuri în plus costă 1.000 USD. Nu citi cifrele ca preț public; citește raportul dintre ele.

Tabelul se folosește ca listă de întrebări pentru vânzător, nu ca predicție de factură. Rândul de jos e cel pe care nimeni nu-l citește la semnare și toată lumea îl descoperă la a doua curățare de listă.

Retrogradarea automată există, dar nu e implicită. La Klaviyo e o setare, disponibilă pentru planurile de profile numai când folosești „flexible sending”, și coboară planul la cea mai mică treaptă care acoperă profilele active, cu 24 de ore înainte de finalul ciclului. Dacă nu o activezi, planul rămâne sus după ce ai curățat lista. Aceeași documentație precizează și direcția inversă: ca să nu fii mutat pe alt plan când lista crește, numărul de profile active trebuie coborât cu cel puțin 24 de ore înainte de următorul ciclu de facturare.

Pe Brevo, plafonul de contacte și plafonul de trimiteri sunt două lucruri diferite. Pagina oficială descrie limita de contacte drept „the maximum number of contacts you can store depending on your plan’s email volume” — deci contactele sunt un plafon, nu un motor de preț. Tot pe aceeași pagină apare o inconsecvență pe care o semnalăm în loc să o ascundem: tabelul principal dă „până la 500.000 de emailuri pe lună” pentru planul Standard, iar tabelul detaliat de pe aceeași pagină și configurația calculatorului dau „până la 1 milion”. Verifică valoarea în cont înainte să te bazezi pe ea.

Matricea: opt criterii, aceleași pentru toate trei

Criteriile sunt identice pentru toate trei, iar fiecare celulă vine din documentația producătorului respectiv, citită la 29.07.2026. Unde o platformă nu declară public un lucru, scrie ce declară, nu evaluarea noastră.

Folosește matricea pe verticală, pe coloana pe care ai înclina, și caută rândul care te-ar deranja cel mai mult. Ăla e costul real al alegerii tale — nu prețul de pe primul rând. Un magazin cu 3.000 de contacte pe Gomag are un singur rând care contează, cel de eCommerce; o firmă de servicii cu 800 de contacte și un proces de vânzare lung are alte două, CRM și segmentare, iar rândul de tarifare o afectează cel mai puțin.

Cui i se potrivește fiecare, pe scenarii reale

Patru situații în care se ia decizia asta în România, cu ce alegere are cea mai mare probabilitate să fie corectă și ce plătești pentru ea.

Ultimul rând merită scris pe litere, pentru că e singurul care nu se rezolvă cu o comparație între cele trei. În directorul oficial de aplicații al Gomag, trei dintre cele opt aplicații de email marketing se prezintă explicit, în propria descriere, ca furnizori români — unul dintre ei activ pe piața locală de peste douăzeci de ani. Dacă cerințele tale principale sunt factură în lei, suport în română și integrare nativă cu o platformă locală, răspunsul corect e probabil în afara celor trei — iar articolul ăsta rămâne util pentru că îți dă criteriile cu care le evaluezi: pe ce unitate taxează, ce se întâmplă la depășire, ce sincronizează integrarea, ce se numără pe factură.

Ce nu recomandăm în niciun scenariu: să alegi pe numărul de funcții. Toate trei au mai multe funcții decât vei folosi în primul an. Ce vei folosi sunt cele patru fluxuri, o integrare și o raportare pe venit.

Întrebări frecvente

Pot migra lista fără să pierd consimțămintele?

Da, dacă muți dovada, nu doar adresele. Creezi în platforma nouă atribute pentru data consimțământului, sursa și textul acceptat înainte de import, apoi mapezi câmpurile unul câte unul și imporți în liste separate pe sursă. Adresele fără dovadă de consimțământ nu devin valide prin migrare — rămân la fel de nefolosibile, doar pe altă factură.

Care platformă e mai potrivită pentru un magazin online?

Cea în care unitatea de tarifare e legată de contact sau de profil, nu de volumul de trimiteri, pentru că un magazin cu fluxuri active trimite mult din puține contacte. Al doilea criteriu, egal de important: ce sincronizează efectiv integrarea cu platforma magazinului — comenzi și coșuri abandonate, nu doar adrese.

Am nevoie de un CRM separat de platforma de email?

Depinde dacă vinzi cu un proces sau vinzi din coș. Dacă ai ofertare, negociere și mai multe atingeri umane, ai nevoie de o evidență de oportunități, iar platformele de email o oferă în pachete separate, facturate separat — Brevo, de exemplu, declară pachete de vânzări distincte pe plan. Dacă vinzi direct din magazin, datele de client din platforma de email acoperă de obicei tot ce ai nevoie în primul an.

Plătesc în euro sau în dolari și cine îmi emite factura?

Brevo publică prețul în euro și declară că plata se face prin procesatorul lui, Adyen, sau prin PayPal. Klaviyo publică prețul în dolari și precizează că „Tax ID may be required in some cases”. Mailchimp folosește dolarul ca bază și avertizează că prețurile în alte valute sunt estimări de curs, iar taxele se adaugă peste. Regimul fiscal al facturii îl confirmi cu contabilul, nu cu vânzătorul.

Ce se întâmplă cu prețul când depășesc pragul de contacte?

Diferit la fiecare, și merită întrebat înainte. Mailchimp nu întrerupe serviciul și adaugă o taxă suplimentară pe factură. Klaviyo îți dă de ales între „flexing” — cumperi capacitatea treptei următoare la tariful unitar actual — și upgrade, iar propria documentație spune că flexingul e de obicei mai scump. Brevo te mută pe planul cu plafonul următor de trimiteri.

Unitatea de tarifare e prima decizie, nu ultima

Modelul de reținut are două decizii, nu una. Prima e unitatea pe care platforma o taxează, și ea se ia comparând-o cu forma businessului tău: listă mare și trimiteri rare cer o unitate, listă mică și fluxuri dese cer alta. A doua, cea pe care aproape nimeni nu o ia la început, e ce se întâmplă cu factura la creștere — pentru că niciuna dintre cele trei nu urcă prețul în procente, toate îl urcă în trepte, iar treapta care te doare e cea imediat după dimensiunea ta de azi.

Între cele două decizii stă o observație pe care merită să o duci în discuția cu orice furnizor: la o listă de 5.000 de contacte, niciunul dintre cei trei nu publică prețul. Modelul e public, pragurile de intrare sunt publice, treptele Mailchimp sunt publice — suma nu. Cine îți dă o cifră fără să deschidă calculatorul îți dă o estimare, iar o estimare prezentată ca preț e prima informație pe care nu ar trebui să o accepți.

Verificarea care merită făcută înainte să semnezi, nu după, durează zece minute: deschizi calculatorul oficial al platformei, introduci dimensiunea de listă de anul viitor, nu de azi, și te uiți la diferența dintre cele două cifre. Dacă diferența te sperie, ai găsit costul real al alegerii înainte să-l plătești. Dacă vrei să facem verificarea împreună, pe lista și pe fluxurile tale, pornește un diagnostic de email marketing — se lucrează pe contul tău, nu pe exemple. Iar dacă întrebarea de dinaintea platformei e încă deschisă, adică ce canale merită construite și în ce ordine, răspunsul e în ordinea în care repari motoarele unui magazin, iar pentru cât venit stă deja în lista pe care o ai, în calculatorul de valoare a listei.